Când ți-am zărit mâinile
întâia oară
a dispărut
decorul,
iar degetele
sunt pensulele ce pictează
noaptea cerul
cu sclipiri
pure-
ce se găsesc și-n
ochii tăi;

una din ele era
pe coapsă;
atât de omenesc!
iar cealaltă întinsă
spre înălțimi
arătându-mi direcția
ce-o are gândul meu-
ai să-ți scrii numele din licăriri
pe bolta minții mele

Madonă! de îți cobori
mâna de pe om
pe humă
legi cerul de pământ;
de-ai întinde mâna
înspre păgâna mea
plină de mizerie
și de negrul călimării
nu ai unii doar două lumi,
ai ajunge-n începuturi

Mâna ta coboară-nspre
pământul negru,
iar cealaltă
pictează cerul…