Atunci când mâna ta îmi împrejmuiește șoldul,
Iar cealaltă mână o săruta pe a mea,
Și atunci când picioarele ni se sincronizează
Pe un ritm cât se poate de simplu de blues,
Parcă totul din jur se oprește din respirat,
Lăsându-ne nouă tot Universul ca ring de dans.
Pare că dansăm ca să menținem amorțirea.
Am valsat de-atâtea ori, încât coregrafia asta nouă
Îmi pare, de la o vreme, mult prea cunoscută.
O piruetă la început, una spre sfârșit,
Iar în rest, apropiere de extaz.
Urmează o îmbrățișare sugrumanta,
Și, în punctul culminant, ne aruncăm
În privirea celuilalt, ne răsucim, ne zbatem,
Dar, când se oprește bluesul, sărim peste sărut,
Și plecăm pe căi diferite.
De-asta, îmi e frică intotdeuna să ascult blues.
Știu că există posibilitatea să nu mai vii
Să-mi fii pereche .