Când ai plecat ți-ai uitat
O cămașă în goana ta
Spre libertate.
De atunci, ea ți-a luat
Aproape toate funcțiile.
Este ultimul lucru
Ce-ți mai păstrează parfumul
În casa asta.
Stau la masă cu ea,
Îi povestesc totul,
Și când plec, o agăț
Pe clanța ușii,
Ca să-mi dea senzația
Că mă aștepți acasă,
Cum o făceai demult.
Am ajuns să și dorm
Cu ea, în locul tău.
Tu poate nu-i duci lipsa,
Așa că te rog,
Lasă-mi-o mie,
Pentru a nu ajunge
Să mă complac
În singurătate totală.