Fă-mi un leagăn în privirea ta,
Și leagă-i căpătâiele
De o ploapă și de alta.
Tăblia o vreau din lemn de nuc,
Atent cules și șlefuit de tine.
Fă-mi și o scară dinspre tălpile
Spre creștetul tău, ca să pot ajunge
De fiecare dată la noua-mi jucărie.
Și eu mă voi legăna încetișor
Sus-jos, sus-jos, sus-jos...
Și boarea pe care o voi crea
Îți va deranja bretonul;
Știu că dacă mă voi da prea tare
Risc să-ți accidentez ochiul,
Și mai știu și că atunci când
Mă voi așeza, din pricina
Greutății mele, ploapele ți se vor închide,
Și n-ai să mă poți vedea niciodată
Când mă legăn
Cu părul cazându-mi pe spate.
Cu toate acestea, te rog,
Lasă-mă să mă legăn în continuare,
Până nu putrezește sfoara
Ce-mi susține leagănul,
Și până nu se rupe de tot,inevitabil.
Lasă-mă să mă legăn
În priviri.