Vom fi două himere în căutări de vis
Bătând la porți închise din fostul paradis

După divorțul toamnei am să mă simt pierdut
Și-n pragul iernii aspre am să mă simt proscris.

Din legături de iarbă cu drag am să desfac
Speranța spre nemoarte a dragostei din vis.

Să divorțăm, iubito, acum cât mai e timp
Să împlinim menirea ce bobii ne-au prezis.

Ne vom dori în iarnă cu dorul de dezgheț
Și am să-ți scriu, iubito, ce încă nu ți-am scris.

Să divorțăm, iubito, ca-n alte primăveri
Iubirii noastre tandre să-i punem un nou bis.