nu e tristețe.
privirea ta
când noaptea bâjbâie
și singura lumină vine din pântecele meu;
e acel impuls
să te strâng la piept
în tăcere.

iubirea trece punți
dincolo de voința noastră,
la un capăt de pod
sunt ulciorul plin
din care-ți astâmperi setea,
între două drumuri.

pe celălalt mal
doi copii îmi răstoarnă gândurile
și mă duc departe.