umbre de degete
frământă apele...

căutând un culcuș,
un șarpe
coboară din treaptă în treaptă,
spre a întunericului poartă.
în urmă, printre pietre,
priviri șirete.

scuturând crizantemele...
un strop de roșu,
o fărâmă de speranță,
puțin senin
colorează acest început de decembrie.
ce dăinuie din frumusețea unei clipe?
ecoul cuvântului tău
deschide pumnul:
sorbind împreună ceaiul,
dulcea savoare a împăcării
ne învăluie.