cu pliscurile albe cu pliscuri negre
despică vulturii crestele de nori
sub tălpi bat magii văzduhu-n caiele
cristalizând pe fruntea pietrei splendori

ning fulgi de aur tămâie și smirnă
la granițele luminii cu umbra
ia naștere-n lucruri o rădăcină
ce-nalță-n iubire păstorul și turma

din cuiburi de vâsc norocul veghează
la porțile de beteală și cetini
ca unghiul să fie drept la amiază
când har împarte iarna la prieteni

covor vrăjit din numere impare
s-așternem colindelor la picioare