am început cu-nceputul şi am sfârşit în cuprinsul îmbrăţişărilor tale

m-am jucat cu acele cuvinte acum ştiu jocurile sunt plictisitoare

nu mai trebuie să spun nimic totul vine de la sine

aş putea să scriu şi cu ochii închişi

şi tot vor răsări perle

din degetele mele întrepătrunse-n tine

tanti, tanti credeai că sunt acelaşi copil mă alintai cu vorbe dulci

furându-mi picătură cu picătură tinereţea sufletului bărbat

fierbând sângele

lăsai lacrimile cizmelor tale să-mi înduioşeze sufletul insectă

sărutându-ţi tălpile

nu-mi păsa

ca şi Cleopatrei îţi dăruiam imperiul viselor renăscute în paloşul meu

savuram bob cu bob ciorchinele

pârguindu-mi buzele ce te muşcau cabernet

altoindu-mi iubirea mea neastâmpărate coşuri adolescentine

tanti tanti

şi uite-aşa egoismul meu

s-a metamorfozat prin tine în pasiunea lui Christos

cel mai orgolios bărbat din câţi au existat vreodată

este acum o fată mărie

însămânţată de dumnezeul ce se reîncarna în mine a nu ştiu câta oară

mi-a spus cineva că nu voi ajunge niciodată poet

ţin minte

avea dreptate sunt doar micul tău geniu şi cel mai bun amant

nu ne ştie nimeni doar noi unul pe altul nu ne mai interesează ceilalţi

suntem doi îngeri răstigniţi de trandafirii inimilor

în mica noastră chilie de sfinţi

ne spunem rugăciunile cu gurile până la urechi ne înghiţim limbile

tanti, tanti