era frig și era întuneric în catedrală și îmi venea să
îl iau de mână precum o fetiță cutezătoare cu inițiative
să îi spun ca unui băiețaș speriat naiv
aici nu ne vede nimeni vino
să îți arăt ce inimă am
ca o rodie
încă puțin și
dar el avea haina mereu descheiată
mai vrei să vezi ceva aici m-a întrebat și eu am zis nu
și am lăsat acolo copiii
în voia lor
ca pe niște steluțe căzându-mi din ochi
sub ritmuri de orgă