Stau florile la pândă, ghem, în muguri,
Plăpândă e lumina strânsă-n hăț,
Zvâcnesc căpușe-n lacrima din struguri,
Cu primăvara-n gând, dau în răsfăț.

Năuce stoluri care stau pe ramuri
Trăgând, din greu, la primăvară-n ham
Și ca-n oglindă îmi privesc spre geamuri,
Răbdare pentru iarnă, nu mai am.

Simt ultima suflare dinspre iarnă,
Pe umeri, haina-mi pare mult mai grea,
Acoperișuri plânse prin lucarnă
Visează-n lăcrămare la o stea.

Săgeată-n arc, cu greu ținută-n coardă
Mă simt vibrând, abia mai stau în port,
Corabie cu pânze și cocardă
Pe coif, din fluturi, astăzi mândru port.

Încă-i zăpadă și e prag de seară,
Eu moțăi și privesc spre calendar...
Poate că-n zori, iubita primăvară
O voi primi ca pe-o iubire-n dar.