inevitabil îmi venise rău trăiam depresia ca pe-o probă eliminatorie euforia de după ca pe-o transă mi se cuvin multe altele alții flecăreau dar eu am început să mă simt dus departe înhățat de-o nălucă foarte crudă de-un zgripțor ce mă dă periodic la puii săi întreit sfârtecat – o parte nerușinării a doua neseriozității și a treia amăgirii complete pentru prietenii mei

pe ce nu mă bazasem oare pe ce nu mizasem pentru a mă salva din cursă – degeaba mă zbătusem că mă încurcasem și mai mult în plasă intrasem până la bărbie într-o infectă mlaștină

inevitabilul ar fi evitabil dacă eu aș fi altcineva sau cineva circumspect din nefericire eu sunt inevetitabil același pe mine mă urmărește eul gratis ursoaica întărâtată m-am obișnuit așa mă lipesc de sol iar ea se urcă țanțoșă goală mă masează e o plăcere să simt când mă strânge în labele care i se sfârșesc în perne cu totul și cu totul negre cică ar fi fost vădană dacă acum două zile n-ar fi pus un nepot de-al doilea ochii pe ea și nu i-ar fi promis că va ucide pentru ea un braconier mă întreabă ursoaica dezbrăcată la piele c-un tatuaj mare pe burtă scena furiei bestiei claustrate din fram ursul polar dacă n-am învățat să merg doar pe o roată pe un monociclu pe crăcile drepte ale brazilor răspund nu mi-e teamă dar am rău de înălțime de aceea vreau s-o simt pe ea deasupra fiara își plimbă coapsele pe la coastele mele și mă mușcă de ceafă senzual de încep să țip și mă descarc simt că ard și mor între picioare simt pistolul cum trage

cum să mă mai întorc din locul acela sălbatic unde zgripțorul mă ținea răstignit ca pe-o statuie expusă în mod educativ pentru a-i deprinde pe cei trei pui cu realitatea transcendentă cu istoria iar mie să-mi picure tot sângele din două găuri date în țeastă ca la o nucă extinsă de cocos inevitabil c-am rămas și în cuibul care puțea oribil dar și pe sol tras de-o ursoaică lingușitor încolo aici cu câte-un compliment inevitabil n-aveam cum să fug nici de văzduh nici de pământ ambele mă vor ba sus ba jos un zgripțor se luptă dezgustător cu mine și ne dau balele ca la doi armăsari nici gând răfuiala de jos cu ursoaica n-o să capte vreun sens precum lupta lui iacob cu îngerul domnului întoarcerea printre voi îmi este mie unuia interzisă am deja lipici la ființe foarte ciudate mă acaparează dorința de moarte iar înaintea sa dorința de-a mă face pe mine din cuvintele risipite precum albinele pe lângă o matcă trântor delirând de-atâta golănit și destrăbălare