mai știi zeul cu urechi uriașe
năpădit de furnici și de vegetație
la care priveam între două sărutări

a venit clipa să vii
acolo la urechea stângă
în care se aude inima apelor

intră în ea și eu
voi intra pe dincolo

cu tot întunericul
vei ști să mă găsești
după bâjbâielile din răni

schimburile de răsuflări
și fluide
ne vor ajuta să găsim scuze
pentru despărțire

ne vom întoarce în lumină
printre furnici și vegetație
cu singurătăți tăioase
ținute între dinți.