Crestate-n timp, insemnele polare
Pe zid și pe zăbrea sunt, nu pe ușă,
Podeaua - piatră sură, cer - cenușă,
Chiar dacă vrei să ieși, nu ești în stare,

Că timpul tău a devenit cătușă
Pentru ce-a fost cândva avânt, fervoare,
Cinism de-acum e fosta ta candoare
Și cobe ți-este vorba ta ghidușă.

Rătăcitor de-ai fi de azi prin veacuri,
Alt Ahasverus dus de noi blesteme,
Co ochii goi și înnoptați de vreme,
Singurătății nu îi căta leacuri!
Pornește doar în crâncene atacuri
Spre iluzorii țări cu false steme.