E-atâta liniște și pace-n cimitir
De parcă morții toți n-ar fi acasă,
Încerc să mă întorc la viață, să respir
Dar nu pot, liniștea e mult prea groasă.

Și-atunci mă fac comod la mine-n criptă
Și mă gândesc, ca-ntotdeauna, tot la tine,
Îmi las fără de teamă inima să simtă
Că vei veni curând, iubita mea, la mine.