Orașul
plin de tălpi imprimate pe ciment
își caută pulsul
pe străzile mute
chipuri plictisite joacă șah cu propriile idei.

Privit în fiecare zi
ceasul, pudic de fel,
rupe contractul cu timpul.

Geamurile murdare nu permit luminii
să intre în așternuturi
iar cafeau vărsată pe birou
înțelege viitorul mai ușor.

Copiii își ridică propria plajă
langă cișmeaua din cartier
copacii merg la urgență
având plămânii îmbâcsiți
iar poștașul, deși plouă de două zile,
ne aduce gândurile la timp.

Elevii își caută dragostea în pauza mare,
își urmăresc pașii, gândurile,
scriu versuri de amor
părinții stau liniștiți în bănci
așteptând strigarea catalogului.

Undeva...în piață
bătrânii, uitați de vreme,
își negociează existența.
în timp ce orașul este plin:
de mașini ascunse în gropi,
de taximetriși ce au multe
curse spre cimitir,
de semafoare ce-și schimbă culoarea
în funcție de bacnotă,
de fete ce cunosc amorul
pe băncile din parc.

Orașul are și deșeuri
uneori