Mă închid undeva, într-un butoi, într-o pasăre - totuna.
Lacăt de biserică sau lacăt de ocnă,
un drum înapoi.
Îmi trece el, poemul, chiar atunci cînd luna
îmi fură din mazăre. Și ajung la tine, bună sau nebună.

Dumnezeul meu. Ai crezut vreodată, că de la sensibili
vom ajunge emo ? Taci, femeie mică.
De-al dracului croi. Kazimir Malevich nu s-a temut de
liniile grosolane. A fost incredibil...

Ți-e frică de vîrcolaci? Același pământ întors cu lopata.
Vezi, necredinciosul ? Care te tot vinde...
Văd, dar nu mi-e frică, eu îl am pe tata și-atunci când
îi prinde, le face fundu’ roșu. Luna sângeroasă

a murit de foame. Sst. În mazăre dracul, pare rândunică.



CELULE STEM, 2022