astăzi
n-ar trebui să existe
nimic altceva
decât numele lui și poemele lui și viața lui peste noi
ca o coroană de tei
peste Golgota Copoului cu privighetori în loc de sânge și spini

în fiecare zi de 15 ianuarie ar trebui să stăm cuminți
și cu fața către cerul inundat de Luceafăr
tramvaiele să circule numai
goale femeile să poarte numele de Veronica fără de Micle
sau de Floare-Albastră
cârciumile din Sărărie și din Tătărași să păstreze vinul mesele scaunele
pentru când vor veni la un sfat până-n zori Bădiile lor Mihai și Ion

să răspundem la orice palmă
cu învățăturile lui Aron Pumnul sau cu elogiul rațiunii pure
oricarui câine cu numele de Petrino sau altfel să-i dăm să ne muște cotorul de carte
criticilor noștri să le plângem pe umăr
căinându-i că nu-și permit să ne-ajute
mai mult
pe Dionis cel sărman să-l concepem într-o grădină de fosfor și ochi
atunci când Slavici se pune pe dormit ardelenește
și să-i suflăm lui nenea Iancu în cafea când cade cortina
grea de mercur
de la Cernăuți peste Nistru și Tisa până în munții
de unde curge Doina în marea cea mare
pe plaiul unde Carol I a fost declarat
mai român decât cel mai român

pe la amurg vor ști tații noștri
unde mai suntem citindu-ne în revistele vremii
când noi o să creștem Timpul cu spațiul odată
timpul ne va strânge de gât
cu degetele lui de oțel
și ne va da cu sfoara udă în cap

este obligatoriu
să tragem de ziua asta până spre dimineață
și vom nemuri undeva pe o stradă a Plantei
când ne vom duce ca fumul
din creier spre soare
ca să ne pogorâm apoi din metru-n metru antic pre Pământ

așa ceva nu mai este însă posibil
după cum vedeți și aici
ziua de astăzi n-a existat pentru că nu putea exista
decât o singură dată