agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-23 | |
începând de ieri îmi reconstruiesc din memorie orașul
o armată de câini se preling printre crăpăturile zidului zidul bătrân bântuit de himere poeți năuci și critici cu două capete te-am zărit în lumină întunecată erai pe cealaltă parte a străzii în zona aflată în construcție cu case și curți înghesuite străină cu șalul pe umeri plângând în pumni de ciudă scrâșnind noaptea rătăceai pe străzi nălucă stevăzie îmi amintesc cum era cineva care a fugea mereu spre lac urmărit de un șarpe șarpele a trecut apa rostogolindu-se ca o roată magică de la un mal la celalt mal spune-i adevărul despre șerpii așezați în cerc îmi șoptești spune-i cum să se descurce fără tine în întuneric și cum să stea departe de lac cine are talismanul care îl poate proteja pe cel nevinovat ? cine are acel cub de zahăr care poate răscumpăra pe cei căzuți ? spune adevărul despre șansele celor pierduți uitați la capătul lumi spune adevărul despre tine îl poate suporta un cuvânt este ocupat să construiască alte cuvinte este nevoie de un munte o peșteră și un nor tu desenezi o pălărie un cap și o eșarfă cuvintele deja se retrag în șoapte fără să ne dăm seama în cele din urmă se face tăcere și nimeni dintre noi nu mai e nicăieri în ochiul meu cel cu vitralii din biserici creștine se văd femei frumoase cum traversează râul și plâng se mai vede și o umbră care se strecoară încet pe sub ușă există de asemenea aceste lucruri despre care alții spun că le-au văzut, și pe care le pot sau nu le mai pot reconstrui în oraș - știu că mă vezi ca pe o pasăre de de noapte în jurul căreia mintea se transformă în pământ inima într-un copac obiceiurile în frunze ochii în floare - în cele din urmă există acele lucruri pe care le văd în mod diferit față de oricine altcineva și acele lucruri pe care am început să le văd dar nu sunt vizibile în general pentru voi zi de zi cu ochii deschiși sau închiși persoana care a murit și al cărui loc am să-l iau tot ceea ce ne desparte de ceea ce ne place întotdeauna am fost ales pentru a pierde a uita am știut că femeile mele în cele din urmă au să vină să mă bântuie în rochiile lor uite pot vedea fata de acolo din colțul de zare abia înmugurită pot vedea chiar prin ea fata aceasta trăiește într-un crin dintr-o pădure întunecată adâncă unde întâlnești doar liniștea încolăcită pe umbre copacii cresc drepți albicioși ca niște năluci lăptoase iar frunzele lor putrezesc cu un zgomot de fier în timp ce acolo departe se închide orizontul punem sub cer lanuri de grâu pături largi de lumină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate