agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-05 | |
I
Despre ultima cosmo(a)gonie a naratorului principal Nu rămăsese decât un punct de care agățaseră unii o pendulă. S-a balansat ea de două ori, a treia oară, nimic. Nimicul nu se întâmplase, doar se pregătea. Din pregătire în pregătire, se terminase fâșia de hazard și începea totul, ieșit din ordinea programată. Întâmplătorii ăia care doreau o reprogramare dezordinii uitaseră cu totul de tot ce le umbrise mintea. Își luaseră bilele albe și plecaseră la pescuit să lanseze știri false pentru peștii care înghit orice. Au dat însă peste o baltă plină de certitudini, cu pești ce gustaseră aforisme pe pâine; ăia nu voiau decât bile albe. A venit o furtună, și-a voit zeița Fortuna s-aducă zodii mai faste pentru deștepții purtători de bile. Era-n Zodia Peștilor. Se vărsase albastrul în mare, iar marinul își pregătea marinata pentru festinul stelelor. Câte-un ciclop mai cădea pe-o ureche, până veneau ăilalți cu sulițe și-i scoteau pe nas toate sunetele consumate în sforăituri inutile. De-aici, începea o altă paranghelie: utilul o dăduse pe dulce, și nu-i mai plăcea saramura de pește. Cum se-ngroșa gluma și pericolul era tot mai mare să dispară cu totul orice urmă de fir întins pentru peștii din miezul textului, Ben l-a concediat pe naratorul ăla improvizat, care lăsase un punct așa sensibil pe seama unor întâmplători fără har. Mi-a dat un capăt de ață și-a zis: – Fă-mi din capătul ăsta o linie care să nu atingă vreodată blestematul sens giratoriu în care se învârte povestea. II Într-o altă zodie a peștilor Am luat firul și l-am întins doar atât cât ține povestea. Era-ntr-o iarnă, când amuțise orice iluzie a libertății și Foamea devenise actor principal în regatul conului Pește. Nu se schimbase niciun regim, doar se trecuse la regim; în lupta pentru alimentația științifică, regimentele conului Pește erau pregătite să-năbușe orice revoltă. Se goliseră magazinele, halele miroseau doar a pește, privirile, și ele de pește, lozincile puțeau a pește, doar pescarii erau bucuroși că minciunile lor au să fie singurele povești care vor trece regimul cenzurii. Cuvântul zăcea în străfunduri de minți sau plutea prin adâncuri de pești. Nimic nu mai era străveziu, doar putoarea de pește care vindea conștiințe pentru datoria externă. Și uite cum ființe atât de fragile și dulci deveniseră pretext pentru propagandă, de parcă se uitase-nceputul vechii și sfintei lumini. Becurile se stingeau pe străzi, în case, în suflete hăituite; noua lumină promisă pentru naivi devenea beznă în care se dezvoltă planta răului. Dar nimic nu putea opri lumina ce izvora dinăuntru; oamenii consumau pește, deveneau pești prin tăcere – înăuntru sporea un crez, alinând deznădejdea. După vara aceea toridă, când profu' de marxism ne-a fript cu-ateismul, a venit decembrie și-a explodat lumina din noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate