rămâi pe cearceaf, iubito,
ca niște fructe adunate în iarbă...

aroma lor e mai puternică
decât aburii cafelei,
palmele și buzele mele vor să spună și ele:
bună dimineața, trupule fagure...

râmâi pe cearceaf, iubito!
alerg să dau zăpada,
să iau din copac un vârf de rămurea
cu o frunză de aramă,
o petală de ghiocel,
uimit că albul lui s-a întins peste tot,
le așez pe tavă și vin lângă tine,
să te privesc,
să te iubesc...

doar muzica pășește prin cameră
ținând în brațe zâmbetul tău...

rămâi pe cearceaf, iubito...