Paștele este cea mai veche
Și importantă sărbătoare a creștinătății
Care a adus omenirii speranța mântuirii
Și a vieții veșnice, fără pereche
Prin sacrificiul lui Iisus Hristos
Învierea fiind, după cum spunea
Părintele Arsenie Boca sfios
Singura minune care se arată aievea
Tuturor celor credincioși și necredincioși
Dar cu toții în fața Domnului neputincioși.
La câteva zile pe cale
După intrarea solemnă în Ierusalim
De Florii, triumfale
Mântuitorul a fost judecat și răstignit, precum știm
A murit pe cruce
Și a fost pus în mormânt.
După trei zile caduce
A înviat din morți fără jurământ.
Toată această succesiune de evenimente
A avut loc în numai o săptămână
Cea a Patimilor, care Învierea precede
De jertfă și suferință străbună.
Scopul acestei sărbători creștine
Este amintirea vie a patimii
A morții și a Învierii
Lui Iisus Hristos cel bun pentru tine.
Sfânta Scriptură a Noului Testament
Spune că Iisus Hristos
Înainte de a pătimi lent
A prezis de mai multe ori viguros
Că va fi răstignit
Dar a treia zi va învia negreșit.
De teama aceasta, zelos
Iudeii au pus soldați de pază
La mormântul lui Iisus Hristos
Pentru ca totul să stea în vază.
Totuși, minunea s-a întâmplat sublim.
După intrarea solemnă în Ierusalim
Mântuitorul a fost judecat și răstignit
A murit pe cruce chinuit
Și a fost pus în mormânt, conform sorții
Iar după trei zile a înviat dintre ei morții.
Duminică dis-de-dimineață agale
Iisus Hristos a înviat ca un biruitor
Cu puterea dumnezeirii Sale
Ca să împlinească Scriptura neșovăitor
Și cele hotărâte de iconomia divină
Pentru mântuirea neamului omenesc în tihnă.
La Cina cea de Taină
În noaptea când a fost trădat
De unul dintre apostolii în haină
Iuda Iscarioteanul cel cumpărat
Înainte de a fi prins și arestat
Iisus a instituit ca un trofeu
Sărbătoarea Paștelui nou testamental ca dat
După porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.
Duminica - a treia zi după Scripturi
Femeile purtătoare de mir
Au găsit, mergând în lături
Mormântul Mântuitorului gol abitir.
Împotriva tuturor celor care
L-au acuzat și batjocorit
Numindu-l în derâdere
Regele Iudeilor cel prea slăvit
Rege încoronat cu spini
Rege al cărui tron era o Cruce
Părăsit de ai săi prieteni
Păzit sub grea și rece
Lespede de piatră-n juruință
Hristos a izbândit de-ndată
Cea mai strălucită biruință
Ce s-a văzut vreodată:
Biruința asupra morții
Și asupra răutății.
Această biruință
Nu a putut fi tăgăduită
Și nu i-a putut fi cu putință
Smulsă niciodată.
Împreună cu duminica
Sărbătoarea săptămânală a creștinilor
Paștele a fost sărbătorit încă
Din epoca apostolică a blajinilor.
În conștiința Bisericii bizantină
Învierea Domnului nu este doar
Cea mai veche sărbătoare creștină
Ci și începutul și culmea de dar
A tuturor sărbătorilor
Și a tuturor praznicelor.
Această aleasă și sfântă zi
Cea dintâi a săptămânii
Praznic al praznicelor
Este și sărbătoare a sărbătorilor.
Paștele este precedat
De 40 de zile de post aspru de-ndat`
Apoi o altă săptămână
A șaptea, cea a patimilor împreună.
Un rol deosebit de mare
În determinarea și fixarea
Duratei Postului Mare
L-a avut, probabil, numărul 40
Care apare în Vechiul Testament
De mai multe ori evident.
Principalele evenimente în calea Lui
Care implică acest număr cu vrute și nevrute
Ar fi cele patruzeci de zile ale potopului
Cele patruzeci de zile petrecute
De Moise pe muntele Sinai
Cele patruzeci de zile ale Lui
În care iscoadele evreilor pe jos sau pe cai
Au cercetat pământul Canaanului
În care aveau să intre
Cele patruzeci de zile fie
Parcurse de Sfântul Prooroc Ilie
Spre a ajunge la muntele Hore
Cele patruzeci de zile aieve
Pe care Dumnezeu le pune
Înaintea poporului din Ninive
Spre a se pocăi într-un bun nume.
În Noul Testament există firește
Anumite pasaje-cheie umile
Unde se amintește
De numărul de patruzeci de zile
Cele patruzeci de zile
Petrecute de Mântuitor
În pustiul Carantanie istovitor
Cele patruzeci de zile
De la Înviere și până la Înălțare
Timp în care Mântuitorul
Le dă Sfinților Apostoli cu aplecare
Ultimele învățături pentru el viitorul.
Un ultim indiciu la fel de important
Ar fi cei patruzeci de ani pe viu
Petrecuți de poporul însemnat
Al lui Israel, în pustiu.
Simbolismul acestei perioade
Este unul forte
Și reprezintă dreptatea
Cu siguranță, timpul în care
Dumnezeu încearcă loialitatea
Fiilor lui Israel în ascultare
În vederea renașterii în sânul poporului
A unei noi generații fidele lui.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri
Cea care precede Învierea
Are în cultul ortodox orânduiri
Slujbe și rânduieli speciale, cum e firea.
Astfel, luni, marți și miercuri
Se săvârșește Liturghia darurilor
Mai înainte Sfințite prin obiceiuri
Iar joi și sâmbătă, zile de in amintirea celor
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
Unită cu Vecernia, ca încununare.
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
Din Sfânta și Marea Joi
Se scoate, la Proscomidie ca înălțare
Un Sfânt Agneț special pentru noi
Care este sfințit
Și va fi uscat și sfărâmat de faur
A treia zi de Paști în asfințit
La Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
Într-o rânduială specială
Miridele rezultate fiind folosite
Ca Împărtășanie pentru bolnavi și gravide
Copii și în situații speciale.
Această Sfântă Împărtășanie
Este păstrată ca dar
În Chivotul din Sfântul Altar
Pe Sfânta Masă, pentru grijanie.
Tot joi, la sfârșitul Sfintei Liturghii
Există rânduiala spălării picioarelor
În amintirea gestului făcut în pustii
De Mântuitorul Iisus Hristos fraților
La Cina cea de Taină
Când a spălat fără a păli
Picioarele, ca semn de taină
Ale celor 12 apostoli.
Această rânduială se săvârșește în mersul firii
În unele mănăstiri din Patriarhia Română
Și este oficiată de starețul mănăstirii
Care spală picioarele a 12 frați ca o cunună
Dintre viețuitorii ce nu prisosește
Mănăstirii pe care o păstorește.
În Sfânta și Marea Vineri a obștii
În Biserica Ortodoxă a Tatălui Ceresc
Se săvârșesc Ceasurile Împărătești
În cadrul cărora se citesc
Textele evanghelice cele de prinos
Legate de patimile Domnului Iisus Hristos.
Aceste ceasuri se numesc împărătești
Deoarece în Bizanț participa
Pe vremea sa
Și împăratul la cele lumești.
Tot în Sfânta și Marea Vineri
După ceasurile împărătești toate
Se săvârșește slujba Vecerniei Mari
În cadrul căreia se scoate
În mijlocul bisericii Slujitorului
Sfântul Epitaf de altădată
Pe care este reprezentată
Punerea în mormânt a Mântuitorului.
Sfântul Epitaf rămâne în mijlocul bisericii, bunăoară
Până la sfârșitul slujbei, ca dar
Deniei Prohodului Domnului de vineri seară
Când este dus de preoți în Sfântul Altar
După ce a fost purtat în procesiune
În jurul bisericii, pentru comuniune.
În Sfântul Altar, ca fală
Epitaful este așezat pe Sfânta Masă
Unde rămâne în toată perioada pascală
Până în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului, în Casă
Când va fi așezat la locul său în biserică
Unde va rămâne ca o taină vrednică.
Sărbătoarea Învierii Domnului
Este cea mai mărită
Îmbucurătoare, solemnă și preacinstită
Dintre sărbătorile anului.
Duminica Învierii guvernează
Întocmirea întregului ciclu mobil
De sărbători al anului bisericesc ce tronează
Amintindu-ne de trecerea noastră în exil
De la întuneric la lumină
Și de la moarte la viața deplină.
Potrivit tradiției liturgice vechi a Bisericii
Conservată în Tipicele de origine studiată
Anul liturgic începea, ca și astăzi în semnul crucii
În noaptea Paștilor de altădată.
De data Paștilor erau legate
Succesiunea și denumirea duminicilor
Și a săptămânilor de peste an, ce toate
Erau simbolul trecerii sfinților.
Paștile a fost sărbătorit în tihnă
Încă de la început
În toată lumea creștină
Însă nu peste tot la fel, cu s-ar fi vrut.
Izvoarele amintesc că în Biserica primară
Au existat mari diferențe regionale
În ceea ce privește data instrumentară
Și modul sărbătoririi Paștelui în comunitățile locale.
Creștinii din părțile Asiei Mici și ale Siriei
Care aveau practica veche ca temei
Moștenită de la Sfinții Apostoli Ioan și Filip
Luau în calcul ziua anuală sau lunară, în bun chip
Și sărbătoreau mai întâi moartea Domnului în țărână
("Paștile Crucii") la 14 Nisan
Apoi Învierea ("Paștile Învierii") la 16 Nisan
Indiferent de ziua din săptămână
În care cădea această dată
Era ea doar binecuvântată.
Partizanii acestei practici iudaizante
Mai erau numiți și "quartodecimani"
Fiindcă sărbătoreau Paștile la 14 Nisan, ante
Adică în aceeași zi cu iudeii diafani.
Iudaizanții mai moderați ("protopashiții")
Sărbătoreau Paștile duminica
Însă întotdeauna legau această duminică
De Paștile iudaic, de frați
Chiar dacă de multe ori
Așa cum era din sori
Sărbătoarea cădea
Înaintea datei reglementare pentru ea.
Cea mai mare parte a creștinătății însă
Apusul, Egiptul, Grecia și Palestina
Lua drept normă ziua săptămânală pusă
Ceea ce Domnul a rânduit în tihnă.
Ei sărbătoreau, așadar, moartea Domnului mare
Întotdeauna în Vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan
Iar Învierea - în duminica următoare
Care cădea totdeauna după 14 Nisan
Sau după prima lună plină
După echinocțiul de primăvară deplină.
Moartea Domnului sau "Paștile Crucii"
Era zi de întristare
Și era sărbătorită cu post prelungit de fiecare
Până în ziua Învierii.
Învierea Domnului sau "Paștile Învierii"
Era zi a bucuriei
Și se sărbătorea, ca și astăzi, cu oda fericirii
Prin agape și cine întru-cinstire.
Practica aceasta era fondată
Pe învățătura Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
O parte dintre creștinii din Galia de altădată
Sărbătorea Paștile la o dată fixă, de fel
25 martie sau chiar 27 martie
Așa cum din istorie se știe.
Cele două denumiri originare
Ale Paștelui creștin
"Paștile Crucii" și "Paștile Învierii", zile de revelare
Au fost conservate din plin
De către Biserica Romano-Catolică
Ce folosește doi termeni diferiți
Pentru a indica faptul că
Suntem de veacuri în suferinți
Atât "Paștile Crucii" (Pasqua di Passione)
Cât și "Paștile Învierii" (Pasqua di Resurrezione).
Lumina Învierii e moment sublim
De la Sfântul Mormânt din Ierusalim
Însă, numai de Paștele ortodox se aprinde
După cum tradiția cuprinde.
Indiferent cum este serbată
Sau câte tentative de denigrare
A celei mai importante sărbători din lumea mare
A creștinilor, au existat pe dată
Hristos a izbutit cea mai strălucită biruință
Ce nu i-a putut fi luată cu putință.
Învierea din morți a lui Iisus Hristos
Este semnul biruinței sale
Iar comemorarea acestei Învieri, de folos
Rămâne de milenii, în anale
Una dintre cele mai importante
Sărbători ale creștinătății, de departe.