agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3058 .



Naturală
poezie [ ]
din volumul "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-09-12  |     | 



Naturală


Odată, m-am uitat, așa, dintr-o parte, înspre lume
și mi s-a părut că, între aceste culori în mișcare,
am văzut ceva ce nu se mișca.


m-am uitat la soare și am zis că ar putea să fie un lucru
în legătură cu el...


am pornit să dau cu mâinile într-o parte și în alta
tot ce îmi acoperea interesul și accesul,
tot felul de plante, oameni muritori
și alte asemenea delicii naturale.


ea era într-o umbră care nici măcar nu era a ei
și umbra îi era nemișcată.
genunchii îi avea goi și frumoși pentru că nu se îndoiseră
nici măcar o dată,
în vreo rugăciune.
i-am văzut apoi pântecul alb, ca un pământ căruia Dumnezeu
încă nu i-a dat viața. și era trasat cu linii precise.
aș putea să spun și linii perfecte,
dacă, din punct de vedere geometric, nu ar fi lipsit de bun simț.


înfometat ca o rădăcină, m-am îndreptat către pământul ei.
ne trebuia mișcarea, să ne camuflăm,
pentru că ar fi putut să treacă pe acolo moartea,
uitându-se spre lume, drept…


și am vroit ca, în loc de imagine, să o fac sentiment,
într-un proces continuu, interdisciplinar.
să-i îmbătrânesc umbra apoi
cu lumina mea, împrumutată de la Doamne-Doamne,
și umbra să se decojească încet și să cadă pe jos,
să rămână femeia curată, absolut transparentă.
ca un gând, ca o stare, ca o bucurie.


abia apoi ar fi putut să ne privească moartea,
indiferent de cum ar fi dorit,
iar privirea ei de întuneric nu s-ar mai fi oprit peste noi-
două particule iubindu-se, plimbându-se
prin toată lumina.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!