luminile stingându-se într-un câmp gol
normalitatea care nu se mai recunoaște din normalitate
care nu știe cum să-și vindece tinerețea
hrănită intravenos la granița dintre uși
și țipăt

am palmele suficient de limpezi să privești înăuntru
cuvintele potrivit de simple să înțelegi
înaintarea prin subterane
zgomotul apei care lovește pașii
gropile săpate în gropi
ca niște fotografii din vechime
împăturite în două și așezate în buzunarul de la piept
până la exhumare