I

cuvinte care nasc sentimente care nasc cuvintele care nasc
o neîntreruptă geneză spectacol continuu apocalips nesfârșit
astfel ți se-nfățișează lumea iar tu lumii prin text
fața ta i-o dezvălui tăinuindu-ți ființa

II

deci totul începe acum cu două trei urme de lup pe zăpadă
o poveste deja știută o poveste deja întâmplată
la stâna din vale către care se-ndreaptă acei magi călători
cu o stea luminând sus pe bolțile nopții
totul începe acum cu nașterea celor ce vin întru este

III

bărbat și femeie noi suntem lumea creația ta
uniți prin dragoste și cuvânt noi suntem și zeul
cel care în mers peste valuri cântă un cânt de-nceput
pentru omul cel nou cel încă nedespărțit
de cer de pământ de propriul său vis

IV

de-ar fi numai dragoste ar fi îndestul -
iată cuvintele unei antice ode
cuvinte alese dintr-un sacru poem

V

mielul în ieslea înzăpezită
când iarna vine cu pași albi pe câmpia păstorilor
ce frumos să te naști și să mori în numele zeului
din singurătate în singurătate să urmărești cu privirea
steaua călăuzitoare a magilor să asculți clopotul
ce umple văzduhul cu ecouri prelungi
să mori să renaști în numele zeului
luminat de simbolul credinței în dragoste
în poem în cuvânt în cel care este
doamne o cât de frumos!

VI

și iarăși întreb: sunt oare alesul?
dacă tu ești cel viu cel ce cheamă și-alege
abia dacă pot înțelege
chemarea înaltelor sfere
și n-am altă țintă nu știu altă lege
decât pe aceea de-a fi

VII

e noaptea pe sfârșite vin zorii dimpreună
cu muzica ce-nvăluie lucrurile
lumii acesteia visele ei
culori și miresme ne-ntâmpină rouă și pace
și iată lumina și adevărul și viața
adio deci tu melancolie tu
a sufletului meu mireasă