Iubito cu obrazul de petală,
În seara asta-ți las un semn pe prag:
Războinicul ce-am fost e mort sub steag
Și vrea reînviere triumfală.

Ca-n clipa-n care-ai spus că îți sunt drag,
Afară ninge iarăși cu beteală
Și eu m-am repezit să-ți fac găteală
Din mii de stele prinse în șirag.

Iubirii să îi fiu, târziu, atletul,
Acum, când zborul nu mai e firesc,
Când noaptea-n inimi crește cu încetul
Și de la tine am numai portretul?

Dar nici nu știi cât am să-ți povestesc
În nesfârșitul tău surghiun ceresc!