Când spinteci fulgerând înalta slavă
Întinse aripi purpurii cu aur
Umbresc dureri de rătăcit centaur
Prin era-n destrămare și bolnavă.

Din fructul disperării stors, otravă
Va picura în cupă celest faur,
Ghimpi vor țâșni-n cununile de laur
Când falși eroi s-or strânge în enclavă.

Printre lumini vor izbucni nebunii,
Tot căutând iubirilor temeiul,
Furtunile-n nisip schimba-vor steiul...

Dar vrăjitoareo, tu, sub raza Lunii
Vei prinde- lanțuri grele și în funii
Epavele care-și visează cheiul.