cum e mai bine:
să uiți și să mori,
să nu ai habar ce ți se întâmplă atunci când ți se întâmplă să te duci la dracu'
d-e-f-i-n-i-t-i-v,
să mori pur și simplu și să nu realizezi că te strecori în pielea unui alt animal,
mai tânăr, mai nepăsător, la fel de laș, de diform,
care știe
să muște din toate celelalte animale în care au intrat ceilalți oameni care au vrut să uite înainte să moară,
să-i hăcuiască,
să-i spintece,
gura ta sângerândă se cască spre apus,
amigdalele inflamează asfințitul acesta oval,
plin de păr,
de orbite,
de tendoane și mușchi

ești o fântână din care a fugit toată apa,
până și mâlul a fugit,
până și aerul,
prin ea se poate vedea în interiorul tău de om care nu mai vrea să știe,
nu mai vrea să vadă,
nu mai vrea să viseze,
uite, dormi pe streșini, ești totdeauna într-un echilibru precar,
dormi pe partea care nu te lasă să dormi,
vin fâșii de tristețe din cerul tău sprijinit de pereți,
un-doi-trei-patru și tu la mijloc, și tu dedesubt,
și tu în aceeași cămașă de forță,
un animal care tace sub var

cauți formule magice de șters memoria,
sauvignon blanc, alb demidulce, alc. 11% vol,
evoci femeia iubită, doar ea știe că e un licurici care luminează partea necrozată a inimii,
îl evoci pe john lennon:
eli, eli, lama sabactani,
te crezi sub o boltă de viță-de-vie sub care zaci ca un șarpe de casă,
moțăi în papuci de pâslă,
disloci aerul dintr-o cameră în alta,
de la o oglindă la alta care te arată la fel de confuz,
aștepți să vină o zi în care să ți se șteargă memoria și apoi să mori,
să mori și să uiți că ți s-a-ntâmplat asta,
dimineața să te găsească
la fel de bucuros, de parcă ar fi sărbătoare,
pregătit pentru o nouă sinucidere