agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-28 | |
Nu mi-am reprimat niciodată lacrimile înaintea ta
Nici bucuria mult prea puerilă adesea poate mult prea bucurie Și asta cu certitudine nu pentru a te înduioșa Sau pentru a-mi împlini într-un fel sau altul Visul de actriță frustrată care rătăcise pe alt drum Nici gesturile mele ce-ți invadau intempestiv Gândurile gulerul scrobit agenda supraîncărcată Nu mă fardam și nici nu țineam cu orice preț Ca tâmplele să poarte în mod constant amprenta Guerlaine Nici haute-couture-ul nu era vreo obsesie de-a mea Made in Milano făcea loc iiei de la bunica știi Aceea cusută cu fir roșu și verde cu fluturi Umblam cu picioarele goale prin țărână mă cățăram în copaci Trăgeam cu praștia și nu mă sfiam să-njur băiețește (desigur, cu măsură) Să merg cântând pe stradă sau să uit să mănânc Pentru că zăboveam gândindu-mă la tine Și dacă-ți scriam atunci acesta era de-a dreptul terenul meu Căci atunci mă sustrăgeam firesc tuturor convențiilor Și o făceam cu toată pasiunea de care eram în stare Nu mă cenzuram pentru că astfel aș fi ieșit din mine Iar duplicitatea sau impostura nu mi-au fost niciodată pe plac Þi-a fost greu să mă primești așa desculță fără etichetă Fără reguli ca o marcă neînregistrată anodină În primă instanță nu te-ai putut simți decât agresat De felul meu stihial de a fi de-a dreptul „nearistocrat” Și politicos încercai să mă faci să-nțeleg indiscreția mea Pentru mine conceptul era unul inoperabil Nu de alta dar sistemul meu de referință era altul O vreme am simulat că putem începe și chiar continua Că avem loc pe aceeași bancă în același gând într-o unică mănușă Așa cum te prefaci că iubești sperând că într-o bună zi va veni și iubirea Cum nu-ți place să mori dar repeți zilnic în oglindă sau pe scenă Că uneori/ adesea e frumos și bine să mori că doar așa vor putea trăi ceilalți Născuți mai târziu decât tine care la rândul lor vor ști să lase locul altora Ne-au trădat însă în mod fericit măștile pe care timpul ni le-a desprins de pe chipuri Nu pot să nu recunosc totuși micile mele slăbiciuni în materie de cochetărie feminină Un cristal Swarovski niște cercei lungi și un parfum de la Avon Poate și plimbările interminabile pe poteci de munte și de sine În apele tulburi până la limpezire sau doar în vise... și e așa de firesc să visezi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate