de-asta las să tremure pe-aici
câteva poeme în cămașa hârtiei
moartea n-are nevoie de veșminte
de la galeriile lafayette
un petic de umbră
peste vitraliile cupolei
e de-ajuns să se știe
pe lumea cealaltă
că stăpânei i s-a uscat pe tocuri
noroi de paris
privirea a spart cristaluri de bohemia
prizonieră în sunete pure...

nu le pun poemelor by-pass
inima pe catalige simte lumea de sus
nu mai ajunge s-o mângâie pe creștet
nici silicoane nu le pun
moartea sărută buze subțiri...