mamă, de când nu mă mai poți vedea
mă privesc în oglindă și văd cum crește
nimicul.

nu mai am încredere în metafore,
adjective, comparații. nu sunt în stare
să am grijă nici măcar de un animal imaginar, acel ceva
pe care omenirea l-a crescut și l-a numit ARTÃ. de aceea,
când o iubire devine comună îi întorc spatele
și îmi privesc cutia în care nu adun nimic.
nu adun nimic mamă, pentru că sunt un mort risipitor.