agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-26 | | la lumina unei lumânări ce pâlpâie pe peretele înnegrit de fum pătat de muștele ce mi-au zumzăit poemele astă-vară aștept să-mi vină ultimul vers poemului singurul meu poem ce-l scriu din clipa în care cineva m-a desprins din trupul mamei mele tăind cordonul ombilical poartă spre real e frig e atât de frig că nu-mi simt degetele încleștate pe condei și scriu și tai și șterg și scriu dar versul ultimul vers e atât de departe că nu-l pot zări nicicum m-am desprins acum o mie de ani din piatra lunii am atins pământul cu ochii mi-am ciufulit părul în oglinda oceanului și am pornit la drum o cale pe care doar ochii a parcurs-o din muntele lunii apoi din argintul ei și pulberea stelelor mi-am continuat călătoria prin nisipul deșertului fierbinte (ah e chiar frig suflu în pumni și scriu șterg scriu ultimul vers e pe drum poposește undeva într-o celulă) am strâns nisipul deșertului cu limba iar fierbințeala lui au provocat bășici (de aceia nu vorbesc fluent doar scriu fluent) cum am pășit pe pământul viu am simțit iarba și dorința fertilității a apei izvorâte din umilința pământului săpat lovit încărcat de bubele evoluției călcat în picioare stors a venit ea dar versul n-a venit mi-a șoptit în lobul urechii un cântec izvorât din piatra lunii atunci mi-am pipăit auzul și am înțeles cântecul lunii mi-am privit ochiii cu ochii ei și am văzut pentru prima oară cine sunt un copil smuls din piatra vie a lunii /nu-i suficient să înțelegi cuvântul pentru a-ți da seama că ești om/ în mijlocul curții universului am săpat o fântână din care apa a țâșnit vie în lumina lunii arginti dar ultimul vers nu se găsea acolo nici măcar ideea ultimului vers nu am găsit-o scrijelesc cu un ciob de os pe piatra lunii din care m-am născut vers după vers poem după poem cuvintele sar precum iepurii din tufișuri la auzul lătratului înfiorător al câinilor de vânătoare dar ultimul vers tace și va tăcea până când eu fiu al lunii mă voi reîntoarce în miezul P i e t r e i L u n i i * (17-20 Ianuarie 2015, Botoșani)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate