marile furtuni se nasc
nu din adâncimea oceanului ci din aburul său

mi-ar fi plăcut să adorm cu astfel de cugetări șoptite sfătos și baritonal
dar eu nu am amintiri despre nici un bărbat din familie

nu spun că nu-mi plăcea moliciunea sânilor între care eram îndesat
ca un teanc de bani primiți pentru ceva nu tocmai onest
mai des decât aș fi dorit deseori chiar inexplicabil
aroma aceea amestecată de fruct pârguit lapte și pește viu
care transforma scârba în excitație
timiditatea în virilitate infantilă
și visul în realitate
dar
ajunsesem să urăsc amiezile mai lungi și mai plictisitoare decât moartea
în care îmi doream pur și simplu să mă îngrop în zațul cafelei
deasupra căruia să le aud mințindu-mi viitorul și trecutul

prezentul nu
e-ntotdeauna dres cu zahăr

cel mai bine înțeleg această dulceață aceia a căror viață atârnă
de un fir de păr
iar minunea se întâmplă încât ai putea jura
că prin acel fir de păr a început să curgă sânge curat

hai bea cu mine-i zic adultului ce mă privește din oglindă tuns
trecutu-a fost îndepărtat cu foarfecele și cu lama
încă te pot împiedica să nu devii
un altul ce nu lasă-n urma sa povești
un altul pentru care fericire însemnă
a traversa încă o iarnă fără a fi mușcat de șobolan