ba că voi fi vreodată fluturul acela nătâng și alb
ori măcar un puf de păpădie numai bun de rătăcit
undeva între o dimineață veselă și calea lactee
pentru că altfel ce să mă mai fac cu viața asta
cui să-i mai mănânc zilele
cui să-i mai neliniștesc nopțile

sunt fericit cu bucata aceasta de timp
norocos că m-am născut pe paralela 45
altfel viața mea s-ar fi numărat
ba în veri veșnice
ba în cine știe ce nopți polare

dar așa botez fluturii în fiecare primăvară
ca și când aș putea face din nou lumea
de fiecare dată mai verde
de fiecare dată mai aproape de infinit