și ne iartă nouă păcatul
împinge-ne pluta pe care rătăcim
dincolo de margini
să cădem pe lângă masa mortului
unde mai e loc doar pentru o lampă cu gaz

să trecem de fetița cu degetele arse

de porumbeii ce duc în gheare
statuile din parc

de stuful de gâze ce acoperă soarele
ca o mănușă de box

să așteptăm să ni se facă frig pe îndelete
în numele tatălui ce s-a mutat în vinaromul de pe pereți