m-am trezit cu fața la destin
ce mai destin!
m-am uitat cu ochiii unui copil curios
din piele până la os
miros
a parfum de frezii și iasomie
am crescut ca un copac de magnolie
cu o mie de flori frumoase
pe care le-am ascuns
prin poezii
prin câteva picturi
dar mai ales prin oameni
așa că mă uit la hazardul ăsta
pe care din respect îl mai numesc destin
și-aștept să aibă răspunsuri bune
dar știu deja că nu le va avea
mi-a mai rămas puțin praf de mers
de la zâna de flori
și-am să dau cu el în zori
în zorii unei nopți
care, ca în Biblie, e tot lumină
ca o muzică în surdină