agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-09 | |
s-a luat curentul
mama spune că e ordin de la Ceaușescu pentru ca oamenii să adoarmă devreme să fie odihniți dimineața la 4 când se vor așeza cuminți la coadă la alimente dar oamenii se zbat în paturile lor de fier precum peștii pe uscat e greu să adormi într-un oraș înghețat ca un marfar uitat pe șine cu țurțuri la geamuri ca niște lănci gata să străpungă binele în orice clipă copil fiind priveam fascinat ecranul mort al televizorului obiect de decor acoperit cu haina de macrameu și peștele de sticlă îmi imaginam desene animate cu personaje inventate de fiecare dată altele când plecam la culcare zâmbeam mulțumit a doua zi le povesteam celorlalți episod după episod insomniile mele în unele seri ne jucăm "nu te supăra frate" la lumina lămpii tata obosit de la mină ațipește primul după ce ne povestește cum a dinamitat o zi întreagă munții sau nu știu care ortac a căzut de pe schelă în adâncuri și multe alte întâmplări cu minerii din barăcile de la Piatra Corbului tata face naveta pe jos prin nămeți uriași bunicul avea șteampuri la Roșia Montană dar comuniștii i-au confiscat totul pentru că oamenii trebuie să fie egali în sărăcie apoi au venit străinii să ne cumpere iar alți comuniști era cât pe ce să ne vândă și unii și alții au plătit prețul dar bunicul doarme acum într-un filon de aur tata la fel toți morții sunt bogați aici comuniștii încă ne conduc zice nea Filimon eu am făcut armata la Canal îi cunosc ne mânau cu biciul ca pe vite munceam cot la cot cu deținuții când m-am întors în sat am luat-o de nevastă pe Floarea și ce nuntă a fost cântau taragoatele de se auzea până departe în munți moții știu să petreacă moții știu să lupte s-a luat curentul e iarnă mi-am amintit că nu am mai trecut de mult pe acasă tata face naveta pe jos încă prin nămeții uriași ai uitării mele bunicul doarme dus iar viscolul cântă prin turla bisericii din sat acolo singurătatea roade în oameni precum carii în bârna veche a casei s-a luat curentul privesc monitorul negru al calculatorului și îmi imaginez o poezie ea se scrie ea se scrie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate