agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-03 | |
Vineri te-am văzut pentru prima dată într-o postură umană
și am fost uimit. Te-ai coborât de pe norul pe care plutești de obicei Să speli un geam de la o ușă. Neobișnuit. Erai atât de concentrată încât nimic nu te-a scos din transă. Nici eu. Vineri îți stătea bine în negru. Te-am simțit ca într-un doliu al timpului ce ne omoară câte puțin în fiecare zi. Când e vorba de mine, parcă te și aud spunând că îmi pierd esența. Și mai mor un pic. Fiind doar nevoit să îți suplinesc absența. Când e vorba de tine, ți-e dor de prietenul tău, De iubitul care nu e pentru că nu mai e nimic. Și mai mori și tu un pic. Vineri mi-am amintit din nou de nevoia de 2, Doar o coincidență ca multe altele pentru n**. Au rămas nevoia și dorința ta de a descoperi esența mea, Bucuria mea pentru succesul descoperirii tale, Mirosul tău pe perna mea dimineața, Roza care te surprinde când îți iese-n cale, Lunile pline în serile calde, dar reci de acum. Vineri când am plecat, aș fi vrut să nu plec singur. Poate de dorul de a fi citit ca o carte deschisă, De prea mult timp, gândurile sunt doar ale mele. Privite de la tine, par pagini din jurnal, Sau dintr-o operă nescrisă. Vineri te-am revăzut pentru ultima oară. Te-am lăsat să îți asculți liniștea, concertul era-n toi. Sperând să descoperi ceva nou din tăcerea asta lungă. Din nou, spre marea mea uimire ai regăsit ideea de noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate