carnea animalului
surprinde momentele cele mai inspirate dintr-o foame de om

dacă ar veni cineva să-mi captureze mâinile
nu cred că ar avea foarte mult de căutat
pur și simplu trebuie să deschidă ușa
și ele se vor prăbuși singure la picioarele mesei
livide și aproape de pieire

iar dacă îmi vei lua mâinile
din tinerețea mea nu o să mai rămână niciun martor
care să povestească despre toate plecările mele
despre paharele sparte cu poftă prin pereți
despre sânul ei drept care
se scurgea ca un săbatic în gura mea
de înfometat preistoric

adevărul este că astăzi este un fel de mâine
care atunci când începe să însemne ceva
moare din pricini neelucidate
dar nu putrezește ca o pasăre în aer
ci devine una cu pământul
peste care tu
cititorule
rândule
prea-fericitule
calci apăsat și timid
sălbatic și viu
cu mâini sau fără mâini
până nu mai rămâne absolut nimic
din toată putrezirea aia care la un moment dat
ți-a spus
aici și numai aici
eu sunt
o moarte