agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-28 | |
într-o bună zi
apari pe lume (cine știe cât de inspirat?) vâscos, nevrotic și acaparant (o nouă specie?!), nudul perfect într-o realitate aglomerată-contradictorie, un fel de uter cu vedere la strada principală sau la scenariul supralicitat ceilalți par a cunoaște „secretul” au mimicile inserate într-un fel de buzunare largi, pe alocuri schimonosite, pe alocuri umane histrionici, aproape ireali și obsedați, nu au astâmpăr „ceva anume” le stă mereu pe limbă, vor și nu vor să divulge șușotesc, vorbesc codificat, poartă măști desigur, te menajează deocamdată, ai un prim-plan cu o fereastră-soare și libelule cochete, un ursuleț din pluș și povestea lui neghiniță, mersul de-a bușilea și marea cea mare în baia minusculă, mâinile mamei ca niște lujeri uriași mirosind a tămâie... deocamdată crezi tot ce ți se spune nu ai complexe, răutăți, nici nedumeriri prea mari, poate doar curiozități pastelate, rezolvate frugal și fantastic tot crești... într-un fel ești complicele „lor” te sfiești să întrebi prea mult: te oprești înainte de a ști „totul”. intuiești că mai întâi trebuie să treci podul din paie doar având încredere că nu se va prăbuși, să-ți lași bătaia inimii la vedere în stepa scufundată, unde anxietatea dropiei nu are nimic altceva la îndemână decât naivitatea ta generoasă, poate și o mirare din ce în ce mai perfidă... să te ridici ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, nimic prea grav, ireversibil, care să te-mpiedice ca mâine să o iei de la capăt doar ca să pui mâna pe „cheie” așa că dis-de-dimineață umbli prin ghețuri arctice și concepte, te arzi în sahare împinse din interiorul propriu în decorul principal al unui act, mânânci anapoda, experimentezi, faci gâlme la stomac și alți demoni, dai vina pe ustensile, pe insomnie, pe cuvinte... te îndrăgostești, fugi din tine, îți amanetezi mințile în schimbul unei priviri cineva te dibuie la un colț. te duce „acasă”: nu ești decât într-un alt colț începi să semeni din ce în ce mai mult cu „restul”, buzunarele feței tale sunt ca un marsupiu, aici se instalează tot mai des un parfum straniu. devii vâscos, nevrotic acaparat nu mai întrebi nimic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate