agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 971 .



secretul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-03-28  |     | 



într-o bună zi
apari pe lume
(cine știe cât de inspirat?)
vâscos, nevrotic și acaparant (o nouă specie?!),
nudul perfect într-o realitate aglomerată-contradictorie,
un fel de uter cu vedere la strada principală sau la scenariul supralicitat
ceilalți par a cunoaște „secretul”
au mimicile inserate într-un fel de buzunare largi, pe alocuri schimonosite,
pe alocuri umane
histrionici, aproape ireali și obsedați, nu au astâmpăr
„ceva anume” le stă mereu pe limbă,
vor și nu vor să divulge
șușotesc, vorbesc codificat, poartă măști
desigur, te menajează
deocamdată, ai
un prim-plan cu o fereastră-soare și libelule cochete,
un ursuleț din pluș și povestea lui neghiniță,
mersul de-a bușilea și marea cea mare în baia minusculă,
mâinile mamei ca niște lujeri uriași mirosind a tămâie...
deocamdată
crezi tot ce ți se spune
nu ai complexe, răutăți, nici nedumeriri prea mari, poate doar
curiozități pastelate, rezolvate frugal și fantastic
tot crești...
într-un fel ești complicele „lor”
te sfiești să întrebi prea mult: te oprești înainte de a ști „totul”. intuiești că
mai întâi trebuie
să treci podul din paie doar având încredere că nu se va prăbuși,
să-ți lași bătaia inimii la vedere în stepa scufundată, unde
anxietatea dropiei nu are nimic altceva la îndemână decât naivitatea ta generoasă,
poate și o mirare din ce în ce mai perfidă...
să te ridici ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic,
nimic prea grav, ireversibil, care să te-mpiedice ca mâine să o iei de la capăt
doar ca să pui mâna pe „cheie”
așa că dis-de-dimineață
umbli prin ghețuri arctice și concepte,
te arzi în sahare împinse din interiorul propriu în decorul principal al unui act,
mânânci anapoda, experimentezi,
faci gâlme la stomac și alți demoni,
dai vina pe ustensile, pe insomnie, pe cuvinte...
te îndrăgostești,
fugi din tine,
îți amanetezi mințile în schimbul unei priviri
cineva te dibuie la un colț. te duce „acasă”:
nu ești decât într-un alt colț
începi să semeni din ce în ce mai mult cu „restul”,
buzunarele feței tale sunt ca un marsupiu,
aici se instalează tot mai des un parfum straniu. devii vâscos, nevrotic
acaparat
nu mai întrebi nimic

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!