În inima ei zvâcnind la suprafață
sângele strălucește ca o zmeură coaptă
strivită în palmă.

Trupul tămăduit de așteptare
se-nfruptă din aceeași pradă,

înlăuntru este o risipire de iubire
sub pielea fierbinte de miere.

Tăcerea se învelește în fibre de in
într-o țesătură subțire de lumină,

altă nemărginire nu mai încape
în pieptul ei cu miros de mirodenii.

Un zvon de neuitare își întinde tentaculele
dincolo de ce înseamnă contur
pe văile pădurilor nopții.