agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-01 | |
corabia noastră a devenit un fel de submarin
înghesuită de alge de solzii peștilor uriași de agonia temporală undeva în sulful din pântecele oceanului proscris de visul suspendat și de-am ieși la suprafață atunci ce am putea simți? arsura până la incizie a nisipului în care s-au îngropat cochilii și canini fosilizați țipătul pervertit al pescărușilor muritori de foame pe care unii din naivitate din comoditate din lipsă de imaginație îi cred fericiți și estivali accesoriul indispensabil unei veri reușite închideri în sine mâinile blocate pe cheia nepotrivită camera îngustă de hotel aruncată pe marginea plajei ca pe o margine de prăpastie scările interminabile care niciodată nu urcă nu urcă sentimentul roller coaster sufocarea sufocarea vertijul vertijul verdictul verdictul pielea mistuită până la capilare inima spânzurată într-o răsuflare ce se apropie de epuizarea maximă abandonându-se în zbaterea surdă a melcului plastifiat în albastrul turcoaz al unei stele împinse dintre aștri în docilitate absolută în brațele întâmplării și ce frumos era cândva aleea cobora mai mult urca într-o vale a paradisului acolo foșnetul făcea casă bună cu cerul niciodată prea departe niciodată prea Dumnezeu El era lumina noastră din ziua care nu înceta să apară Mama care nu murea și mi s-a făcut dor de cuvinte așa cum dor ți se face de tine cel încă nepierdut și cuvintele mele erau nervoase veneau pe tiroliană ca un fulger prindeau smulgeau devorau tot ce găseau încercau să mă supraviețuiască și am simțit gustul sărat al unei mări nebune să se regăsească în atâtea ape prefabricate și străine scările coborau coborau inima era pe ultimul sfert milimetric cuvintele mele se zbăteau să (mă) fie am înțeles că dat este să mă eliberez într-un fel sau altul aveam dreptul la fericire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate