sunt cu mine
cu toate acele rupturi care încă se țin
ca niște franjuri de catarg
uriașul aduce albastre vânturile
reîntregește pânzele

am atâtea răni cât să fac pepiniere
la fiecare deschidere a pumnului captez
respirația plăgii exteriorului

nu abdic

oamenii aceștia necrotici sunt încă vii
merg cu țesuturile la vedere
descompunerea urmează alte legi când
intempestiv cineva surghiunește anatomia perisabilă
aduce trupul în vecinătatea timpului inimii

tristețea comite acte estetice
nu-ți mai amintește sfârșituri