fluviul nu se mai varsă
te îneci

mimica induce în eroare
pasărea dă alarma
în cârd oameni își pierd aripi

un copil face din timp hopa-mitici perpendiculari

în palma adâncită se crestează semne
frunze încondeiate în pământuri coborâtoare respirând numele tău

cineva găsește afișul (potrivit?!) pentru următoarea reprezentație
într-o lume a abandonului
visează la un grammy

nu știi care dintre anotimpuri îți a(des)coperă feminitatea

toamna aduce îndepărtare pentru corăbii
anestezia fumului cenușiu
piedestaluri proba ofrandei
rana strânsă în două silabe cât două infinituri

îți dorești acea suspensie de liniște în venele obosite când
nu-ți mai ești pe aproape
să te acoperi