tristețea îngustează conștiința
dar face parte din destinul meu
melancolii îmi domină ființa
păcătuiesc astfel față de Dumnezeu.

caut pe ceruri luminile eterne
să scap de amăgirile difuze
simt și teama de umbre și de bezne
și fug mereu de sentimentele confuze.

în dimensiunea metafizică a existenței
adesea trăiesc senzații halucinante
flăcări aprind sclipirea aparenței
ascensiunile alunecă în pante.

dar mă reazem pe puterile credinței
au strălucire și tăria unor diamante.