Am ucis-o în iarnă.
Printre coastele ei cresc urzici și navete de plastic, lanțuri de bicicletă ruginite.
Soarele aruncă în oasele sale săgeți fierbinți, ca la darts, iar vânzătorii ambulanți de ghiocei o agasează culegându-i de printre buze șoaptele.
E primăvară,
sufletul ei cațără liane pe ziduri din piatră bisericească
să vadă apusul caselor vechi din cetate.

Pe strada ei, manechinii din vitrine se hlizesc la trecători.
Și-au schimbat ținuta și fardul.
Hateri tripați aruncă în aer subsolurile orașului.
Invazie de șobolani în ținuturile de nord.
E primăvară sub talpa bocancului meu.
Vechiul eu se zbate să iasă la lumină prin bulbii florilor de plastic din coroanele tale veștejite.
Vechiul eu bântuie prin mlaștini.