(s-a ridicat de jos
în lateral
amețit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silențios
dar lumina și vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paște
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl așteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dinr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghițise
îi puse o mască de oxigen pe față
respira munți și păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete
nevasta lui încă era la servici
nu servici serviciu îl corecta de fiecare dată sârguincioasă
fără să sesizeze
mișto-ul
una din replicile ping-pong cum îi plăcea lui
să-și numească mica distracție nevinovată
în curând va muri
știa
și era curios să păstreze acest moment
în amintire
pentru eternitate

se ridică de jos
în lateral
începu să moară
fără grabă
avea tot timpul din lume

minus o viață