printre multe vise frumoase am avut și unul de-a dreptul cumplit. se făcea
că mă născusem fără mâini. treceam pe lângă oameni
singuri . se opreau cât să să-și probeze umbrele între ei.umbrele fluturau în aer. se umflau ca niște baloane. îi ridicau pe oameni deasupra pământului
aș fi vrut să-i mângâi. nu aveam mâini. se înălțau tot mai sus
desenam cercuri cu degetele de la picioare. să nimerească acolo la coborâre. ca într-un adăpost
inutil. oamenii se înălțau. se înălțau către stele. spuneau că sunt ale lor. că îi așteaptă
m-am trezit din vis. de-a dreptul cumplit.
lângă mine(de unde?) două proteze pentru mâini
asta pentru că sunt vulnerabilă. de cele mai multe ori
pur și simplu nu fac altceva decât să mă plâng că nu ajung la oameni
s-a mutat fiecare în câte-o stea. am început să cred că nu am mâini
doar aceste două proteze acționate de arcuri cosmice
eu aici și oamenii acolo. facem schimb de cuvinte ca de niște rachete
intonăm marșuri.
între noi s-au așezat drumarii. o echipă. de dimineață până seara toarnă smoală.
noaptea fac toți copii. o echipă. spun că asta fac
mint. nu se vede niciun drum. nu se-aude niciun scâncet de prunc