dacă sufletul îți rămâne
peste noapte în vis
cine ești tu
umblătorule prin nimic?

cum poți desena aripi
când îngerul tău
ți-a zburat de pe umăr?

dimineața
golit
nucă seacă
fără dumnezeul din piept
cine ești tu
cel de lume luat
pe valul deznădejdii?

cuvintele tale
semințele cărui gând
îți pot fi
dacă gura ta se deschide
numai clevetirii?

și ce crezi că va răsări
din pământul pe care-l calci
încălțat cu frica rătăcitului?

cum îți treci ziua
cui poți să spui
te iubesc
dacă sufletul obosit
ți-a rămas în vis
și s-a întors Acasă?