&
doar corpuri de lut mărșăluind spre hipermarketuri
doar un soare la un an distanță lumină
care se îndepărtează din ce în ce mai mult de noi

pe zăpadă / pe liniște - frica e un disc care se rotește încet
aceeași melodie care ne face să ne ascundem
să rupem barierele
&
să fugim

în corpurile noastre de lut ninge
pe drum motoarele se opresc și roțile patinează
în gol
suntem pe respirație artificială, arya
&
rămânem la geamuri rătăciți parcă
cu muzica dată la maxim. soarele se oprește o clipă
și din el sângele galben care curge
se absoarbe cu putere în aer

& în corpurile noastre de lut - cenușă de trandafir -
se face noapte pentru o clipă.
învățăm să murim.

dar să nu-ți fie teamă, arya, în corpurile noastre, trăiește
speranța, puterea, furia. ca pe un pat de spital unde stai intins
și știi: când vei deschide ochii va fi același gol
și aceeași frumoasă iarnă în care alergăm
cu inimile oprite/ cu motoarele oprite,

ca două lebede dansând un dans funebru
pe același cer înstelat

când ne scoatem tuburile și respirăm aer curat, adevărat.